Dupa molarii de minte mandibulari, caninii sunt urmatorii cel mai des inclusi dinti dintre care 2/3 sunt inclusi in grosimea palatului, iar restul sunt inclusi in alte spatii vecine.
Gradul de incluzie si relatia cu ceilalti dinti vor determina tipul de tratament adecvat, chirurgical sau ortodontic.
De ce apare incluzia caninilor?
In incluzia caninilor si mai ales a celor maxilari, factorul genetic joaca un rol foarte important. Ca si in cazul altor dinti inclusi, acestia raman in grosimea osului din cauza spatiului insuficient de pe arcada, caninii fiind dinti care erup dupa incisivii centrali si premolari.
Astfel, in momentul in care avem de-a face cu o arcada mica in dimensiuni si niste dinti mari, exista posibilitatea sa apara o aliniere incorecta a acestora sau, ca in cazul caninilor, acestia sa nu poata erupe.
Chiar daca nu apar dureri si chiar daca pe pacient nu il deranjeaza lipsa unui dinte, trebuie sa se faca o analiza amanuntita a CT-ului acestuia, fiindca aproximativ jumatate din caninii inclusi dau patologii la nivelul dintilor vecini. Astfel, in cazul caninului care este in contact cu radacina incisivului lateral, acesta va determina resorbtia acesteia si implicit, pierderea dintelui.
Ce este de facut in cazul acestor canini inclusi?
Pacientului i se va face un CT care va arata exact pozitia acelui canin, daca este inclus vertical sau orizontal si de ce parte a arcadei alveolare se afla. De asemenea, pe acest CT apar eventualele complicatii precum existenta unui chist sau eventualele resorbtii ale dintilor vecini cauzate de caninul inclus care ,,impinge’’ in structurile vecine.
In primul rand depinde de timpul in care se descopera acest dinte inclus, astfel ca daca este descoperit inainte ca caninul temporar sa dispara de pe arcada si daca medicul vede pe CT ca acesta nu depaseste axul radacinii incisivului lateral, simpla extractie a caninului temporar va face ca cel permanent sa erupa pe traiectora corecta in aproximativ 18 luni (in peste 70% din cazuri).
Daca dintii temporari nu mai exista, deci pacientul este mai in varsta de 12 ani, atunci se vor face o serie de examinari avand ca scop gasirea tratamentului adecvat pentru aducerea acestuia in linia celorlati.
Astfel, in momentul in care singurul motiv pentru care caninul nu erupe este acela ca nu exista suficient spatiu pe arcada, se va apela la medicul ortodont care va mari spatiul dintre incisivul lateral si primul premolar.
In cazul in care se considera ca acel canin nu este inclus in pozitia corecta, atunci se va intervene chirurgical, descoperind coroana si aplicand la nivelul acesteia un bracket, ca in imaginea ce urmeaza:
Dupa cum vedeti, acest bracket va fi legat de aparatul ortodontic deja aplicat pe ceilalti dinti maxilari, astfel asigurand aducerea caninului la nivelul liniei normale de eruptie.
Tipul de interventie chirurgicala depinde de tipul de incluzie. Daca dintele se afla imediat sub mucoasa, interventia va conta doar intr-o gingivectomie, adica eliminarea mucoasei gingivale prezente deasupra coroanei.
Daca dintele se afla in os, atunci se va face trepanarea osului, pana coroana va fi eliberata, astfel incat se se poata aplica bracket-ul.
Un alt aspect important este ca daca un canin inclus determina aparitia unui chist care va afecta dintii vecini, ceea ce se intampla destul de frecvent, odata ce caninul este adus la nivelul arcadei intr-o pozitie corecta, degenerarea produsa va disparea, iar zambetul dumnevoastra va fi perfect.
